12.11.2011           Confesiune,
    Acum 2-3 zile  mi s- intimplat ceva, care mi-a demonstrat inca o data daca mai era nevoie ca cineva acolo sus, undeva in univers ma iubeste si atunci cand cer ajutor ma aude.Imi era f.f. rau din lipsa unui medicament pe care nici eu si nici fata mea nu l-am putut procura.Un impuls, o forta m-a impins sa ma duc acolo unde am dat peste un om care m-a ajutat si mi-a dariut in acelasi timp atata alinare, speranta si iubire de care aveam nevoie atunci.M-am intors acasa hotarata sa nu primesc vizita d-nei in negru.Luand pastilele a doua zi in zori deja pericolul trecea.Multumesc  universului, divinitatii, multumesc d-le doctor pentru inca o sansa, multumesc oamenilor, oameni. Nici o data nu este suficient pentru multumesc si te iubesc.